Introducere

Masajul s-a numărat, alături de plantele medicinale, printre primele mijloace folosite la alinarea suferințelor.

Istoria scrisă îl consemnează ca fiind folosit în urmă cu 5000 ani de chinezi, e regăsit puțin mai târziu în scrierile Ayurveda la indieni, pe urmă în antichitatea arabă, greacă şi romană. Masajul era considerat în acele timpuri răspunzător de a contribui la “întărirea corpului şi vindecarea bolilor”, fiind practicat profilactic, curativ şi recuperator.

În Evul mediu masajul era folosit cu precădere în spațiul asiatic dar puțin în cel european unde Biserica discreditează sau condamnă toate practicile empirice; abia din secolul XVIII practica masajului începe să intre în atenția cercetătorilor din domeniul medicinii şi începe să fie practicat în stațiunile balneoclimaterice.

Cercetările științifice ale secolelor XIX şi XX încearcă să explice efectele benefice ale masajului asupra corpului uman. Printre cercetătorii secolului trecut se numără şi Dr. Adrian Ionescu, care redactează primul curs de masaj din țara noastră.

În prezent masajul este perfect integrat sistemului sanitar în China.Țările Europei Vestice şi America tratează cu seriozitate masajul ca metodă alternativă de profilaxie, terapie şi recuperare, unele țări asimilând-o sistemului de asigurări de sănătate. În România sistemul sanitar este foarte puțin interesat de utilitatea practicilor medicale alternative, elemente de masaj fiind studiate doar în cadrul facultăților sportive, kinetoterapiei şi specialităților medicale apropiate domeniului recuperării medicale.

Este însa îmbucurător interesul crescând al românilor pentru practicile naturale, şi în acest sens şi pentru masaj, care au constituit întotdeauna aliați de nădejde în menținerea sănătății şi vindecare.

introducere-masaj