Consumul de apa si masajul

Consumul de apa si masajul

Apa este constituentul universal al organismelor vii ale Terrei. In acelasi timp e o substanta unica, prin capacitatea miraculoasa de memorare si transmitere de informatii fara a-si schimba proprietatile chimice ci doar  inlantuirea moleculelor. Masaru Emoto a evidentiat formele diferite ale cristalelor de gheata in functie de informatia continuta.

Apa este amprentata diferit de ganduri, sunete si emotii, a caror vibratii si informatii le inmagazineaza; emotiile pozitive, de vibratie inalta, “amprenteaza” apa intr-un fel armonic (cristale cu forma simetrica si armonica), pe cand cele negative, de vibratie joasa, sunt evidentiate prin cristale neregulate, destructurate.

Apa transmite mai departe informatiile pe care le inmagazineaza; este descris un caz extrem de “otravire cu apa pura” , cu apa “expusa” unor dezbateri intense referitor la realizarea unei arme chimice de distrugere in masa; apa a stationat in carafa pe masa dezbaterilor, iar in final, consumata, a dus la otravirea consumatorilor. La polul opus, apa “binecuvantata” are efecte de alinare, ameliorare a afectiunilor, rezistand si mai mult timp fara sa sufere modificari ale proprietatilor sale.

Se vorbeste de apa structurata, sau chiar intens structurata, ca fiind o apa pura cu proprietati “miraculoase” asupra organismelor vii; ea intensifica cresterea plantelor, are proprietati vindecatoare si energizante. O astfel de apa se mai gaseste in rarele surse pure de apa potabila (apa straveche care nu a intrat in circuitul actual – nu a mai ajuns la suprafata pamantului) sau se obtine in structuri piramidale eficiente.

Pe de alta parte apa, ca si constituent majoritar in corpul omenesc (70 – 90%, functie de varsta) mediaza toate procesele care au loc inspre/dinspre celula; apa asigura fluiditatea sangelui, mediaza hranirea celulara, preia produsii celulari, atat cei utili cat si deseurile; persoanele deshidratate (al carui corp are continut mai mic in apa decat cel necesar) vor avea sangele “ingrosat”, hranirea celulara va fi ingreunata, toxinele nu vor putea fi evacuate corespunzator (generand aciditate si suferinta celulara), iar regenerarea celulara va fi afectata; deshidratarea cronica va genera distructii celulare si cresterea colesterolului (a grasimilor din sange la modul general) – modificare adaptativa menita sa impiedice moartea celulara prin deshidratare; subiectul cu deshidratare cronica va avea un somn ineficient, iritabilitate nervoasa, tendinta spre depresii, predispozitii pentru aparitia calculilor biliari si renali, tendinta pentru artroze si hernii de disc, iar in timp dezvolta hipertensiune arteriala esentiala (datorita distrugerii unitatilor de filtrare renale).

Sub aspect energetic apa (prin dilutia electrolitica pe care o realizeaza) asigura descarcarea “reziduurilor“ energetice celulare si eliberarea corpului de energii stagnante.

Cantitatea de apa simpla, slab mineralizata (oligominerala), necesara unui corp adult pentru buna lui functionare este variabila functie de greutate, efort, temperatura mediului ambiant si difera uneori foarte mult de cei “minimum 2 litri de lichide pe zi”; apa e necesar sa fie consumata simpla si nu “ocupata” ca in sucuri, supe, ciorbe, cafea, bere, etc, (orice mai concentrat decat apa simpla va necesita apa suplimentara pentru diluare!); necesarul uzual variaza intre 40 si 50 ml/kgcorp/zi, in conditii de efort mediu si ambient cu 24⁰C.

Pentru a putea fi utila organismului apa trebuie consumata adecvat, nu prea rece, nu prea calda, in cantitati mici si intr-o dispozitie pozitiva (de multumire); apa trebuie “savurata” avand in vedere imensele beneficii pe care le aduce corpului; bauta grabit si intr-o stare de incordare si stress apa poate “otravi” corpul.

In cazul deshidratarii cronice (in care afirmatiile auzite frecvent sunt “nu pot sa beau mai mult de..”, “nu simt nevoia sa beau apa”, etc) rehidratarea, in conditiile consumului adecvat de apa, se produce treptat, pe parcursul a 3 – 4 saptamani. Reluarea consumului de apa se poate face gradat, crescand doza zilnica treptat spre media zilnica necesara.

Maseurul trebuie sa fie constient ca fara o hidratare corespunzatoare a propriului corp se expune riscului “supraincarcarii” cu energiile uzate ale pacientului si “supraincarcarii” pacientului cu propriile sale energii uzate, dincolo de suprasolicitarile neadecvate ale propriilor cartilagii deshidratate. Din acest punct de vedere pacientul ar trebui sa stie ca un maseur in stare de deshidratare cronica e mai periculos decat lipsa masajului, deoarece el vehiculeaza energiile uzate ale pacientilor de la unii la altii, corpul nepermitandu-I descarcarea.

De asemenea pacientul trebuie informat asupra consecintelor deshidratarii cronice, si incurajat si verbal si prin propriul exemplu sa ajunga la consumul adecvat de apa, si de asemenea ca in lipsa reluarii hidratarii efectele benefice ale masajului devin discutabile si incerte.