Exista doua intelesuri principale ale termenului fascie. Primul, clasic si static, este cel al anatomiei medicinii alopate – anatomia cadavrului inert, imobil si rigid – si se refera la invelisurile muschilor si prelungirile lor dintre fasciculele si fibrele musculare.
Intelesul care surprinde aspectele ei vii si dinamice este cel oferit de osteopatie si disciplinele medicale alternative – fascia fiind considerata o retea structurala unitara 3D, asemanatoare panzei de paianjen (sub aspect microscopic), care gazduieste, imbraca si sustine – de la nivel micro la nivel macro – toate celulele, tesuturile si organele corpului uman – jucand rolul unei matrice extracelulare, si aflata intr-o miscare complexa continua.
Pe langa intelesul clasic referitor la invelisurile muschilor, sistemul fascial contine si tendoanele, ligamentele, bursele; capsulele organelor interne, peritoneul, mezenterul, care sustin organele intraabdominale; pericardul, pleura, elemente ale mediastinulului, care sustin organele in cavitatea toracica; foitele meningeale, din jurul creierului, maduvei spinarii si a nervilor; vasele de sange. In sens mai larg, avand origini embriologice comune mezodermale, sistemul fascial face parte si din cartilagii, oase si ajunge sa inveleasca chiar fiecare celula. Dezvoltarea lui incepe la 2 saptamani ca un gel fibros care invadeaza si inconjoara toate celulele, apoi sufera progresiv plicaturari si intrepatrunderi ajungand sa alcatuiasca straturile complexe prezente in organismul adult.
Considerata un tesut moale, alcatuita din colagen (generator de rezistenta), elastina (generatoare de elasticitate sau flexibilitate), reticulina si polizaharide (captatoare de apa), in proportii variabile in functie de tesut si starea lui – fascia face parte din toate structurile corpului (tesuturi, organe, vase de sange, nervi, etc) ca un tot unitar si in acest fel le coordoneaza activitatea atat direct cat si indirect.
Fascia este intr-o miscare „unduitoare” continua prin componentele ei, chiar daca in aparenta corpul se pastreaza imobil, in viziune osteopatica aceasta fiind alimentata si intretinuta de”miscarile” sistemului nervos central. Miscarea libera fasciala este ceea ce caracterizeaza corpurile vii si sanatoase; absenta miscarii fasciale este un atribut al nefiintei; restrictia de miscare fascala defineste dezechilibrul functional si, ulterior, boala.
Aspecte uimitoare ale miscarii fasciale le puteti vedea accesand: https://www.youtube.com/watch?v=qSXpX4wyoY8
Fascia furnizeaza organismului forta, sprijin, elasticitate si amortizare; creaza si sprijina forma de baza a tesuturilor – preia, distribuie si se adapteaza la stressurile fizice (suprasolicitari, traumatisme, etc); rigiditatea fasciala poate conduce la aderente, rupturi musculare, ligamentare, fracturi de stress. Fibroza, atrofia, scurtarile sunt rezultate ale adaptarilor disfunctionale.
Deoarece inconjoara fiecare celula – fascia joaca un rol major in transportul fluidelor vitale; cand este sanatoasa si hidratata fascia mentine apa la nivel celular, este maleabila si se misca bine in timpul mobilizarilor; starea de hidratare a fasciei permite schimburile nutritive si a produsilor de metabolism; in caz contrar ea devine rigida, fibrotica si aderenta la celulele si tesuturile din jur – perturband hranirea celulara.
Fascia functioneaza ca un amortizor pentru socuri prin capacitatea ei de a se transforma de la o consistenta solida la una de tip gel (pe baza proprietatilor elementelor ei componente si in cazul unei hidratari adecvate). Aceasta actiune se refera si la organele interne.
Prin structura ei plastica fascia se adapteaza corespunzator la miscarile si modificarile din organism, fiind implicata in toate aspectele miscarii; acoperind totul in corp, fiind plicaturata, tridimensionala, puternica – ea poate dispersa fortele la distante mari de zona de actiune.
Fascia este responsabila de buna functionare a fiecarui tesut si fiecarui organ prin sustinerea pe care o ofera in cazul flexibilitatii ei sau disfunctiile generate de rigiditatea pe care o poate dezvolta.
Ca o structura arhi-raspandita in organism fascia are interconexiuni cu meridianele energetice, de cele mai multe ori punctele esentiale de restrictie fasciale fiind puncte blocate de pe meridiane.

O fascie care nu se poate adapta corespunzator la solicitari, fascia disfunctionala (deshidratata, rigidizata, tensionata deja, etc) poate suferi leziuni severe; ea poate sa se erodeze, sa se calcifice; poate conduce la modificari posturale si chiar dezalinieri structurale, poate disloca oase; se poate genera toxicitate, sensibilitate locala si durere, aceasta putand fi resimtita si la distanta de zona afectata; fascia afectata poate fi cauza de pierdere a flexibilitatii, tulburari de mers, dislocare de organe, oboseala, depresie; este accelerat procesul de imbatranire.
Contracturile musculare coexista cu tensionari fasciale, abordarile fasciale conducand la decontracturare rapida.
Traumatismele, inteparea fasciei, se transmit la distanta de locul afectat, modificand tensiunea si, implicit flexibilitatea, cu repercursiuni pe structurile/organele locale; si astfel se pot explica corelarile intre organele interne si structuri somatice aflate la distanta.

Fascia este o structura implicata in toate dezechilibrele functionale si structurale ale corpului viu de unde si impactul imens terapeutic pe care il are abordarea ei. Trebuie mentionat ca majoritatea tipurilor de masaj interactioneaza fascial, dat fiind atot-prezenta ei in organism, dar exista masaje dedicate acestei structuri care scurteaza foarte mult timpul de lucru si maximizeaza eficienta terapeutica. Dintre ele amintim masajul profund al tesuturilor (deep tissue massage – inclus in programa de masaj terapeutic a scolii noastre), manipularile de tip Bowen (vezi: https://adriansava.net/2012/09/13/despre-fascie/ ), masajul micro-fascial (parte din programa cursurilor de perfectionare) – posibil de efectuat si in afectiunile inflamatorii acute si dureri acute.